rezistenta la schimbare

Sunt profesoara de engleza la gimnaziu. La unele clase am elevi care se adapteaza la noua profesoara mai greu. Anul trecut au avut alt professor de engleza, asa ca unii elevi sunt rezistenti la schimbare. Schimbarea pe care am adus-o eu in acea clasa implica transformarea profunda a sistemului in echilibru, deci o ruptura, pana la instalarea sistemului intr-un nou echilibru.

E si o stare de tensiune psihologica, atat la nivelul meu cat si al elevului in cauza, un sentiment dublat de anixetate si nostalgie fata de trecut. Vointa elevului de performanta, tendinta lui de conservare care asigura coerenta si identitatea pot veni in contradictie cu dorinta de schimbare. Profesorul anterior le dadea mai putine teme, cunostinte noi mai putine si lucrari mai putine. Elevul pare ca accepta schimbarea, dar de fapt e o masca, o aparenta a noului.

Elevul nu doreste schimbarea, are tendina de ‘’mentinere’’ derivata din comportamentul de ‘’inchidere’’ manifestat de orice sistem (uman, social ) confruntat cu ‘’atacuri’’ din afara si manifestat prin dorinta de coerenta si claritate.

Elevul are urmatoarele motivatii refuzului schimbarii:
-tendinta de a-si mentine echilibrul
-obisnuinta pentru familiar
-perceptia si retentia selectiva
-respectul fata de traditii
-lipsa de incredere in sine
-nesiguranta si reintoarcerea la trecut
-refuz din ignoranta, capriciu, din conformism fata de grup

Pana la urma rezistenta lui la schimbare va ceda, va fi infranta. Influenta se va solda cu o modificare a elevului. Rezistenta la schimbare e daunatoare elevului cat si mediului social, prin uzura fizica si morala pe care o presupune acest efort.