miercuri, 24 noiembrie 2010
Ora de mate
Dupa cum am mai spus, sunt profesoara, profesoara de matematica. Azi, la fel ca si ieri, de fapt la fel ca in ultimele doua saptamani de cand observ ce se tot intampla, am avut neplacerea de a-i gasi asezati in banca in forma potcoavei, de parca am fi avut de facut vreun proiect azi sau se credeau la facultate deja...
Singura solutie posibila pe care am putut-o gandi in acel moment a fost sa ies din clasa, sa duc catalogul , stiloul, geanta, haina, si tot ce aveam la mine care arata ca sunt profesoara lor de matematica acea ora...desi oricum nu aveam ce face pentru a schimba impresia lor...dar aveau nevoie de un shake off, de ceva care sa le starneasca nu interesul pentru matematica, ci sa le reaminteasca respectul uitat pentru profesor- tot azi am aflat ca numai la ora mea se poarta asa, sunt singura profesoara pe care nu o respecta, nu stiu de ce-asa ca i-am anuntat, cred ale mele cuvinte exacte au fost :'' Nu avem nici o conversatie, nu negociem, nu discutam, eu doar am ceva sa va comunic, de azi inainte nu mai sunt profesoara voastra de matematica, o sa va cautati prof de mate, la celelalte trei clase sunt si voi fi profesoara lor de matematica, cel putin pana la sfarsitul anului, dar voi, clasa voastra, de azi ati ramas fara profesor de matematica. Buna ziua! Aaaa, si nu faceti galagie, pentru ca sunteti la ora, nu sunteti in timpul liber, voi fi in fata usii, afara, pe hol, in caz ca aveti nevoie de mine.''Si astea fiin spuse, am iesit din clasa, si am stat pe hol , in fata usii, grijulie sa nu faca prostii in clasa, si dupa ceva timp, in care s-au auzit tot soiul de zgomote de bucurie din partea TUTUROR elevilor din clasa, (exact 7 minute cate anticipasem eu) au urmat alte 10 minute de separare pe tabere, mai intai in doua tabere: pro si contra, si apoi aparitia a unei alte tabere, elevii indiferenti, carora nu le pasa de matematica.Cand mai ramasesera aprox. 25 minute din ora, am intrat, pentru ca acum putea exista riscul vreunei incaierari, ceea ce nu accept la ora mea. Asa ca am intrat, si i-am supravegheat; ceea ce am sperat eu ca se va intampla s-a si intamplat, pana la sfarsitul orei elevii doreau, in unanimitate, sa faca ora de matematica tot cu mine, de acum inainte, si imi promiteau, cu lacrimi de crocodil in ochi, ca ''nu vor mai face'', banuiesc ca vor fi mai cuminti la ore si mai respectuosi. Dar ceea ce m-a uimit la fiecare ora la ei, si m-a uimit si pana acum este faptul ca toti vor sa raspunda la ora mea, chiar de gresesc, ei vad ca vor sa invete. Si asta e foarte important. Dar prima si prima oara conteaza respectul pe care il acorzi unui profesor, de fapt acelasi respect cordat tuturor profesorilor. Nu se poate face diferentiere.
Ideea e ca maine am iar ora la ei, si nu stiu daca pedeapsa pe care au primit-o au inteles-o; si nu stiu daca e de ajuns o zi pentru a se realiza invatarea prin conditionare; ramane de vazut maine; intr-adevar, nu e de ajuns sa faci o facultate, ''when you're facing a problem you learn how to deal with it, until then you are unexperineced...so so true.''
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
:)) cineva trebuia sa-i invete, dar nu respectul pentru profesori, ci pentru oameni. cam toata generatia naostra are nevoie de lectia asta
Trimiteți un comentariu