BALADA CAVALERULUI PROGRAMATOR
Fictiunile speculative ale lui Cristian Tudor Popescu sunt, pentru mine, prilejul unei evadari din rutina zilnica, un moment de desfatare. Desi par facile la prima lectura, povestirile din volumul acesta au o intriga bine inchegata, un subiect interesant, niste teme putin abordate de autorii romani, mai ales cei contemporani.
‘’Balada cavalerului programator’’ este de fapt o metafora ce ilustreaza lupta omului de rand cu sistemul. Desi Tudor Popescu o denumeste ‘’fictiune speculativa’’, eu nu o pot considera o fictiune, e mai degraba o scurta naratiune ce vrea sa descrie lupta omului de rand cu societatea, cu intreg sistemul, lupta ce se dovedeste a fi inutila si foarte obositoare: de eforturi si resurse psihice.
Pe parcursul a numai cinci pagini, scrise in stilul unei povesti/balade, ‘’Balada cavalerului programator’’ are de-a face cu eforturile zadarnice ale unui individ, denumit generic ‘’cavaler programator’’ ( e denumit cavaler deoarece e unul din putinii oameni de demult ce au vrut sa schimbe lumea, fiind foarte plini de zel) , ce e capabil sa schimbe lumea, dorind sa inteleaga cum merg anumite mecanisme in domeniul cibernetic.
Remarcant in aceasta povestire nu e numai stilul narativ, ci si faptul ca desi reuseste sa inteleaga si sa avanseze in domeniul infinitezimal al cunoasterii, e mult prea tarziu. Cavalerul e deja batran, bolnav, toata aceasta experienta i-a mancat anii, resursele, pofta de a trai. Si in loc sa se simta multumit si fericit ca a reusit ce si-a propus, el e pur si simplu dezamagit.
Cred si sustin ca aceasta povestire a fost scrisa de Cristian Tudor Popescu pentru tara noastra, pentru spiritul agil si abil al romanului de pretutindeni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu