In ultimii 2 ani am ajuns sa ma intreb destul de des de ce a ajuns oare asa de greu in zilele noastre sa te faci inteles cand vrei sa spui ceva? Nu cred ca progresul sau imbogatirea vocabularului unei limbi poate determina intarzierea in intelegerea unor lucruri aparent banale. De fapt e aceeasi marie cu alta palarie. In loc sa spui cum spune tanti Lenuta de la ulita de la biserica,spui acelasi lucru dar ii pui un ambalaj stralucitor, cu fundite aurite si colorate,dar de ce oare e mai greu de inteles? Se intelege exact opusul,si se duce tot farmecul unei simple discutii duminicale.
La fel ca si acum cand ma gandesc al asta. Pentru mine e clar ce vreau sa spun. Dar daca spun altcuiva..........attention: major risks!
Daca folosesc mai multe cuvinte si spun acelasi lucru, de ce se intelege opusul?
De ce a devenit asa de greu sa comunicam? De ce totusi vorbim poate mai mult decat inainte, si totusi nu spunem nimic? Si de ce ne place asa de a naibii de mult? Pentru ca suntem si un pic sadici, chiar ne face placere sa facem sau parem prosti.
Am auzit recent pe cineva plangandu-se sau poate dimpotriva: ''too much talk, no communication''. Dar oare chiar asa de mult ii displacea? Sau.......?
2 comentarii:
De ce e asa de greu sa te faci de inteles?
E un neajuns al societatii, ca multe dintre inutilitatile precum reguli care spun ca nu te poti exprima direct in anumite situatii. Dar acum fac parte din societate si nu le poti ignora.
Alta absurditate e ca pentru a te exprima cu exactitate trebuie sa folosesti prea multe cuvinte, iar prea putine duc la confuzie de sensuri.
Chiar si gramatical, orice limba se dovedeste a avea defecte evidente prin vocabularul sau, multe din cuvinte avand multiple intelesuri contextuale, sau diferite cuvinte cu aceeasi semnificatie.
Prin comparatie, unei inteligente artificale i-ar lua un algoritm foarte complex, de cine stie cate pagini, ca sa exprime "te iubesc" cu exactitate, dar nu ar crea niciodata confuzie, pentru ca nu s-ar exprima folosind doar acele doua cuvinte. De ce ? Diferenta este ca o masina algoritmica isi tradeaza sau isi expune scopul si intentiile.
Daca a exprima ceva cu ocolisuri este un lucru dorit de societate, si nu aparut aleatoriu datorita imperfectiunii limbajului uman, ce a dus la necesitatea acestuia ?
Problema sta in faptul ca nu ne multumim doar cu una din modalitatile de comunicare, si am vrea ca in anumite situatii sa ocolim regula societatii si sa comunicam in algoritmi, dar societatea nu e asa de maleabila. In schimb ne bucuram de comoditatea de a nu trebui sa fim expusi gandurilor celuilalt direct.
Pana la urma, comunicarea e o arta, cred ca asa se cheama, arta comunicarii... unii sunt mai talentati, unii mai neghiobi, si cand se intalneste o persoana dintr-o tabara cu una din cealalta, se produce inevitabilul.
O persoana obisnuita sa socializeze va interpreta orice gest, faptul ca te impiedici de el si ca scapi cartile din mana va insemna ca il abordezi, clipitul se transforma in facut cu ochiul etc.
Invers, cand cel obisnuit sa socializeze ii face cu ochiul neghiobului, va crede ca i-a intrat ceva in ochi...
Sau, revenind la exemplul anterior, spune o gluma unei inteligente artificiale, si o va lua ca atare. In schimb un nexperimentat in calculatoare ar putea lua ca amuzant ceva ce calculatorul a raportat, pe cand calculatorul nu induce in eroare in mod intentionat si s-a exprimat la propriu.
... Incompatibilitatea asta sta in obiceiuri educate, dificil daca nu imposibil de schimbat.
In arta comunicarii, e un atu inteligenta intuitiva, de care se spune ca dispun mai mult femeile. Daca e asa, ar putea fi unul dintre motivele pentru care multi barbati nu inteleg comportamentul si modul de a gandi al femeilor in diverse situatii.
Trimiteți un comentariu