Daca ar fi soare, ar fi vara; daca ar fi zapada, ar fi iarna; daca ar fi ploi, ar fi toamna; iar daca zapezile s-ar topi ar fi inceput de primavara.
Daca am munci cu totii, nu am mai putea vorbi despre criza; daca nu ar fi taieri de salarii din acel mic de procent din populatie care inca are norocul unui servici relativ stabil, nu am putea vorbi despre criza.
Daca nu s-ar alimenta asa de mult la benzinarii, probabil ar costa mai putin benzina, motorina s.a.
Daca fiecare om ar avea o activitate (Ceausescu avea clar capacitatea de a gasi pt toata lumea ceva de facut, obligat fortat, toti aveau activitati platite), atunci nu ar mai avea nimeni disponibilitatea timpului de a se uita in curtea vecinului, si a copia la indiggo tot ce face cealalalt, sau, in cazuri nefericite, de a rade de acei indivizi care se chinuie sa produca ceva, fie simple idei,sau lucruri considerate inovatoare, sau doar pierderi de vreme in mod total relaxant; fiecare intelege relaxare in mod absolut individual, pe ideea gusturile nu se discuta( doar in public si cu sonorul cat mai mare ca parerea fiecarui om conteaza).
Daca nu ar exista asa zise fenomene specifice fiecarei zone, ce ies din comunul firesc al intregii platitudini majoritare in care ne invartim cu totii, probabil am fi un popor gata plictisit.
Si daca toti am fi muti, si orbi, oare cum am putea supravietui moral si spiritual?
Am lua-o cu totii razna, deja fenomenul a inceput; de fapt incepuse cu isteria lui Charcot, despre care se presupune ca ar fi disparut, sau ca s-ar fi transformat in anxietati si fobii usoare.
Oare e chiar asa? Sau a devansat intr-o nebunie fara simptoame neurologice, fara lesinuri, ci doar intr-o hlizeala fara sens, la simpla aratare a degetului aratator?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu